O frână de curent continuu se referă, în general, la un sistem în care, atunci când frecvența de ieșire a invertorului se apropie de zero și turația motorului scade la o anumită valoare, invertorul redirecționează curentul continuu în înfășurările statorice ale motorului asincron, creând un câmp magnetic staționar. În acest moment, motorul se află într-o stare de frânare regenerativă, iar rotorul care se rotește întrerupe acest câmp magnetic staționar, generând un cuplu de frânare pentru a opri rapid motorul.
Când un curent continuu este aplicat înfășurărilor statorice ale motorului asincron, câmpul magnetic rezultat devine un câmp magnetic constant cu o poziție spațială neschimbată. Rotorul continuă să se rotească la viteza inițială din cauza inerției. În acest caz, rotorul rotativ taie acest câmp magnetic staționar, generând cuplu de frânare. Energia cinetica stocata in sistem este transformata in energie electrica si consumata in circuitul rotor al motorului, obtinandu-se astfel efectul de franare rapida a motorului.